Lumea trăiește din probleme
și rezolvări. Lumea este o
continuă oră de matematică...
Așa bate inima ei: problemă - rezolvare, problemă - rezolvare...
Dacă nu inventează probleme, nu
are puls. Fără probleme
nu are " viață". Așa cum spun și oamenii acestei lumi: " fără probleme nu simt că trăiesc".
Dar, la început, n-a fost așa.
La început lumea n-a fost o problemă.
A fost un răspuns.
Fiecare zi a ei, fiecare fir nou de iarbă, fiecare stea sau nor de pe cer, fiecare ploaie sau ninsoare: un răspuns. Într-o nesfârșită mulțime de zidiri. De forme de viață. De fericiri: Răspunsul
la întrebarea:
CÂT DE MULT NE IUBEȘTI, DOAMNE?
La început lumea a fost
o iubire. Care creștea. În
noi și între
noi..
Și așa va fi
iarăși
când El se va
întoarce...
Atunci se va sfârși
ora de matematică, vremea celor
care nu pot iubi
ființele și lucrurile
ci doar
să le adune ori
să le scadă....
