La început n-a fost așa

Lumea trăiește din probleme

și rezolvări. Lumea este o

continuă oră de matematică...

Așa bate inima ei: problemă - rezolvare, problemă - rezolvare...

Dacă nu inventează probleme, nu

are puls. Fără probleme

nu are " viață". Așa cum spun și oamenii acestei lumi: " fără probleme nu simt că trăiesc".

Dar, la început, n-a fost așa.

La început lumea n-a fost o problemă.

A fost un răspuns.

Fiecare zi a ei, fiecare fir nou de iarbă, fiecare stea sau nor de pe cer, fiecare ploaie sau ninsoare: un răspuns. Într-o nesfârșită mulțime de zidiri. De forme de viață. De fericiri: Răspunsul

la întrebarea:

CÂT DE MULT NE IUBEȘTI, DOAMNE?

La început lumea a fost

o iubire. Care creștea. În

noi și între

noi.. 

Și așa va fi

iarăși

când El se va

întoarce...

Atunci se va sfârși

ora de matematică, vremea celor

care nu pot iubi

ființele și lucrurile

ci doar

să le adune ori

să le scadă....

Unde e Cerul?

Cerul e peste tot.

Ca o neștiută iubire...

Când mintea se-atinge de el,

viața se face privire.

Cerul e peste tot.

Însă puțini dintre noi l-au aflat...

când au simțit că plânsul lor

e ploaia unui Cer uitat...

Cerul e peste tot.

Și ușa lui secretă e Iisus...

Iar cheile Cerului zornăie

în tot ce Domnul ne-a spus...

Cerul e peste tot.

Taci și ascultă-i cuvintele...

cum intră în inimi adânc

și-ncep să deschidă mormintele...

Bună dimineața, Veșnicie!

 Numele Tău e mai viu și mai cald decât viața mea. Intră în bătăile inimii mele și topește timpul...

Iubirea Ta înviază tot ce atinge. Tot ce caută, în cuvintele Tale, atingerea ei...

Tu ești Aproapele: omul în care îl pot îmbrățișa pe Dumnezeu și Dumnezeul pe care îl pot îmbrățișa ca pe un om. Fie-ți milă de dragostea mea,

Iisuse...