ce-avea în sâmburi prima toamnă
și inima ce mă ținea în cer a stat
și am căzut deodată din icoană.
și-acum tu mă săruți stăruitor pe gură
pe ochi pe frunte și pe sânul mut
cu rana care ți-a rămas din mine
tu dragoste din care am căzut...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereExact despre asta e vorba. Am vrut sa poemenesc chiar cruciulitele de mir dar n-am vrut sa incarc textul.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
Ștergere