icoana

icoana

miercuri, 5 aprilie 2017

suflet orfan

și cărțile lumii tot orfan m-au lăsat
autorii nu știu nici ei să iubească
doar te ajută ca sufletul tău
să știe cumva după ce să tânjească....

și cărțile lumii tot orfan m-au lăsat
flămând la ușa care dă spre moarte
acolo m-a găsit iubirea ta și m-a salvat
dându-mi să sug din coastele ei sparte...

luni, 3 aprilie 2017

spovedania unui poet

tu știi c-aș da toate poemele lumii
și cântecele îngerilor toate le-aș da
pe tăcerea aceea nesfârșită a inimii
în care se-aude respirația ta...

de-aceea scriu, ca să mă țin cu mintea
pe crucea unde toată zarva moare
pănă la liniștea aceea fără nume
unde suntem o singură suflare....

marți, 21 martie 2017

rămână doar

nu credeam să-nvăț a iubi vreodată
biciul tău de funii precum mila ta
dar azi te rog vino cu el și scoate
toată lumea aceasta din inima mea...

tot ce-i negustorie târguială și calcul
tot ce se poate vinde sau măsura
rămână în mine doar Porumbelul
al cărui zbor e dragostea ta....


joi, 9 martie 2017

a doua copilărie

sufletul meu nu știe încă să meargă
decât sprijinit de sufletul său
și viața mea nu știe decât să cadă
din veșnicie mereu...

lovindu-și mâinile coastele gleznele
tot mai rănit dar zâmbindu-mi mereu
îmi ține sufletul și-l învață să meargă
dragostea tatălui meu...

luni, 6 martie 2017

Biserica luptătoare

zilnic pe câmpul de luptă al vieții
tot felul de curve tâlhari și mișei
se strâng să înfrunte armatele morții
doar cu dragostea ta pentru ei....

și sunt mereu măcelăriți până seara
când noaptea oprește cumplitul omor
dar în bezna ce-acoperă câmpul de luptă
zac doar cadavrele păcatelor lor....

zidul

ca de aer ni-s înconjurate făpturile
de-o nevăzută lume de iubire
doar prin rana făcută de poruncile ei
pot sufletele noastre s-o respire...

”să nu te opui celui ce-ți face rău”
”să binecuvintezi pe cel ce te blesteamă”
”să faci bine mereu vrăjmașului tău
și să primești ura lui fără teamă”
 
căci ca în aer ni-s înfășurate făpturile
în dragostea ce nu se poate spune
dar e-n inimi un zid între suflet și ea
ce numai dușmanii pot să-l dărâme...

duminică, 5 martie 2017

dorul

mă încăpățânez să vorbesc despre dragoste
deși eu n-o am, n-o cunosc...
și totuși mi-e doar de ea ca de omul
care trebuia să fiu și n-am fost...

mi-e dor de ea ca de-o parte din trup
în care sufletul meu n-a ajuns
mi-e dor de ea ca de-o bucată de inimă
cu care niciodată n-am plâns....

mă încăpățânez să vorbesc despre dragoste
tot mai mult cu cât îmbătrânesc...
căci mi-e tot mai dor de ea... ca de viața
pe care-ar fi trebuit s-o trăiesc....