vineri, 14 aprilie 2017

cântec gâfâit

cum dorm aurolacii în scări de bloc sau squaruri
trăgând din punga cu prenadez când li-e frig
așa stau ghemuit în viața mea tot mai murdară
tragând căldură, din numele tău, când te strig....

tot mai strâns în mine ca un copil nenăscut
al cărui suflet caută să fugă înapoi in nimic
de sodoma în care-ar urma să se nască
și căreia îi dă foc cu numele tău când e frig....

e-o jumătate de veac de când tot mă ghemui
încercând să mă-ntorc în iubirea părinților mei
de când m-am născut doar strigătul meu crește
și-n poveștile de adormit copiii sunt doar zmei....








joi, 6 aprilie 2017

suflet orfan

și cărțile lumii tot orfan m-au lăsat
autorii nu știu nici ei să iubească
doar te ajută puțin ca sufletul tău
să știe cumva după ce să tânjească....

și cărțile lumii tot orfan m-au lăsat
flămând la ușa care dă spre moarte
acolo m-a găsit iubirea ta și m-a salvat
dându-mi să sug din coastele ei sparte...

marți, 4 aprilie 2017

spovedania unui poet

tu știi c-aș da toate poemele lumii
și cântecele îngerilor toate le-aș da
pe tăcerea aceea nesfârșită a inimii
în care se-aude respirația ta...

de-aceea scriu, ca să mă țin cu mintea
pe crucea unde toată zarva moare
pănă la liniștea aceea fără nume
unde suntem o singură suflare....

La început n-a fost așa

Lumea trăiește din probleme și rezolvări. Lumea este o continuă oră de matematică... Așa bate inima ei: problemă - rezolvare, problemă - rez...