vineri, 10 martie 2017

a doua copilărie

sufletul meu nu știe încă să meargă
decât sprijinit de sufletul său
și viața mea nu știe decât să cadă
din veșnicie mereu...

lovindu-și mâinile coastele gleznele
tot mai rănit dar zâmbindu-mi mereu
îmi ține sufletul și-l învață să meargă
dragostea tatălui meu...

Un comentariu:

La început n-a fost așa

Lumea trăiește din probleme și rezolvări. Lumea este o continuă oră de matematică... Așa bate inima ei: problemă - rezolvare, problemă - rez...