spre zori

"În patul meu noaptea am căutat
pre cel ce iubește sufletul meu..."





"sufletul meu s-a topit de cuvântul lui..."

iacov

eu tot te rog să vii cu mine-n lume
tu tot mă rogi să vin cu tine-n cer
e-o luptă care macină în mine
dorirea celor care trec și pier....

și-s fericit doar de-s învins de tine
când duhul meu ți se-odihnește-n mâini
abia născut din lumea ce atârnă
pe crucea celor două rugăciuni....

de ce?

am obosit să-ți fiu mormânt
dumnezeiasca mea suflare
în mine aripile-ți frâng
cu viața mea de târâtoare...

plămânii mei îți fură zborul
în pieptul meu ți-e prins piciorul
flămând de cer în carnea mea
te-ngropi, zbătându-te, în ea...

am obosit să-ți fiu mormânt
să-ți văd lumina tot mai slabă...
te-am dezlegat. de ce nu pleci?
aripa ta continuă să mă tragă!
te-am dezlegat! de ce insiști
să mai târăști un vierme către slavă?