sâmbătă, 20 aprilie 2019

de ce?

am obosit să-ți fiu mormânt
dumnezeiasca mea suflare
în mine aripile-ți frâng
cu viața mea de târâtoare...

plămânii mei îți fură zborul
în pieptul meu ți-e prins piciorul
flămând de cer în carnea mea
te-ngropi, zbătându-te, în ea...

am obosit să-ți fiu mormânt
să-ți văd lumina tot mai slabă...
te-am dezlegat. de ce nu pleci?
aripa ta continuă să mă tragă!
te-am dezlegat! de ce insiști
să mai târăști un vierme către slavă?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

La început n-a fost așa

Lumea trăiește din probleme și rezolvări. Lumea este o continuă oră de matematică... Așa bate inima ei: problemă - rezolvare, problemă - rez...