sâmbătă, 11 martie 2017

pui de poeme

tu îmi înveți inima de bestie să plângă
ca să se înmoaie cât să iasă din ea
inima mea de om cea adâncă

tu mă lovești cu rănile tale în moalele capului
care gândește moartea mea în mine
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

La început n-a fost așa

Lumea trăiește din probleme și rezolvări. Lumea este o continuă oră de matematică... Așa bate inima ei: problemă - rezolvare, problemă - rez...

  • La început n-a fost așa
    Lumea trăiește din probleme și rezolvări. Lumea este o continuă oră de matematică... Așa bate inima ei: problemă - rezolvare, problemă - rez...
  • de ce?
    am obosit să-ți fiu mormânt dumnezeiasca mea suflare în mine aripile-ți frâng cu viața mea de târâtoare... plămânii mei îți fură zborul...
  • primul ajutor
    se pare c-am mâncat un fel de măr ce-avea în sâmburi prima toamnă și inima ce mă ținea în cer a stat și am căzut deodată din icoană. ...