Aproapele

eu te rănesc cu fiecare gând
iar rănile tale îmi spală păcatele
chipul tău scuipat de mintea mea
dă feței mele lumina și lacrimile...

cu fiecare bătaie lovește în tine
carnea inimii mele ca o palmă grea
viața mea te ucide și tu cobori în iad
cerând să iei cu tine vina mea...

eu te rănesc mereu și te gonesc
iar tu pleci tăcut cu tot ce mi-e greu
când viața mea te alungă, dragostea ta
rămâne aproapele, tot mai aproapele meu...

doar căldura dragostei te face să-ți simți

pielea sufletului

materia lumii

tot ce atingi tu se preface-n iubire
(azi vor fi iar dragoste pâinea și vinul)
n-am știut că iubirea e materia lumii
că din ea sunt făcute și cuiul și spinul

pân-am văzut cum le-a primit carnea ta
cum sângele tău le săruta în neștire
atunci am înțeles că doare și moare
doar ce nu lăsăm să redevină iubire...

căsătorie

ce lung drumul sufletului până la tine!
mi-am străbătut inima și trupul cu greu
să mă scoată din lumea iubirii de sine
n-a putut decât dragostea lui Dumnezeu.

de-acum vom merge amândoi mai departe
după dragostea aceasta nepământească
căci nu știu să-ți spun câți demoni iubito
ne-așteaptă ascunși în dragostea noastră...

îndrăgostirea

pe toți i-au vindecat cuvintele tale

numai pe mine m-au îmbolnăvit
ca niște cuie în minte si-n carne
tot mai adânc m-au rănit...

și n-am înțeles de ce doar în mine

cuvintele tale sapă mereu

decât simțind prin răni cum se-apropie
dragostea ta de sufletul meu...

apă vie

eu nu-ți șoptesc numele ci îl beau
cu beznele inimii însetate de plâns
doar lacrimile știu să deschidă mormintele
ce-n mine cu vremea s-au strâns...

toți cei pe care n-am putut să-i iubesc
toți cei pe care nu i-am iertat
așteaptă numele tău să coboare în mine
ca o picătură de apă în iad...

eu nu-ți șoptesc numele ci îl beau
cu toată setea morților din mine
mi-e inima un cimitir de neiubiți
în fundul căruia te-am îngropat pe tine...

tu

Sunt orb când nu te văd în cei din jur
sunt paralitic când n-ajung la tine
și mut când nu îți spun nimic
stând și vorbind cu cel de lângă mine.

Sunt plin de duhuri rele când mi-e teamă
să te îmbrățișez în cel ce-și urlă ura
sunt mort când nu îți simt sărutul
în pumnul care îmi zdrobește gura

căci doar îndrăgostindu-ne de tine
cel ce în iadul inimilor noastre stai
găsim în cearta noastră de tâlhari pe cruci
iubirea care duce-n Rai......

primul ajutor

se pare c-am mâncat un fel de măr

ce-avea în sâmburi prima toamnă

și inima ce mă ținea în cer a stat

și am căzut deodată din icoană.

și-acum tu mă săruți stăruitor pe gură

pe ochi pe frunte și pe sânul mut

cu rana care ți-a rămas din mine

tu dragoste din care am căzut...