eu te rănesc cu fiecare gând
iar rănile tale îmi spală păcatele
chipul tău scuipat de mintea mea
dă feței mele lumina și lacrimile...
cu fiecare bătaie lovește în tine
carnea inimii mele ca o palmă grea
viața mea te ucide și tu cobori în iad
cerând să iei cu tine vina mea...
eu te rănesc mereu și te gonesc
iar tu pleci tăcut cu tot ce mi-e greu
când viața mea te alungă, dragostea ta
rămâne aproapele, tot mai aproapele meu...
marți, 28 februarie 2017
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
La început n-a fost așa
Lumea trăiește din probleme și rezolvări. Lumea este o continuă oră de matematică... Așa bate inima ei: problemă - rezolvare, problemă - rez...
-
Lumea trăiește din probleme și rezolvări. Lumea este o continuă oră de matematică... Așa bate inima ei: problemă - rezolvare, problemă - rez...
-
se pare c-am mâncat un fel de măr ce-avea în sâmburi prima toamnă și inima ce mă ținea în cer a stat și am căzut deodată din icoană. ...
-
”a fost odată ca niciodată un negustor de pietre prețioase care-ntr-o zi a dat pe-o piatră întreaga bogăție ce-adunase...” așa îmi spui...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu