eu nu-ți șoptesc numele ci îl beau
cu beznele inimii însetate de plâns
doar lacrimile știu să deschidă mormintele
ce-n mine cu vremea s-au strâns...
toți cei pe care n-am putut să-i iubesc
toți cei pe care nu i-am iertat
așteaptă numele tău să coboare în mine
ca o picătură de apă în iad...
eu nu-ți șoptesc numele ci îl beau
cu toată setea morților din mine
mi-e inima un cimitir de neiubiți
în fundul căruia te-am îngropat pe tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu