și cântecele îngerilor toate le-aș da
pe tăcerea aceea nesfârșită a inimii
în care se-aude respirația ta...
de-aceea scriu, ca să mă țin cu mintea
pe crucea unde toată zarva moare
pănă la liniștea aceea fără nume
unde suntem o singură suflare....
marți, 4 aprilie 2017
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Daca poemele s-ar saruta, eu l-as saruta pe acesta...
RăspundețiȘtergere