cum dorm aurolacii în scări de bloc sau squaruri
trăgând din punga cu prenadez când li-e frig
așa stau ghemuit în viața mea tot mai murdară
tragând căldură, din numele tău, când te strig....
tot mai strâns în mine ca un copil nenăscut
al cărui suflet caută să fugă înapoi in nimic
de sodoma în care-ar urma să se nască
și căreia îi dă foc cu numele tău când e frig....
e-o jumătate de veac de când tot mă ghemui
încercând să mă-ntorc în iubirea părinților mei
de când m-am născut doar strigătul meu crește
și-n poveștile de adormit copiii sunt doar zmei....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu